Planul de carte. Ghidul complet pentru scrierea unui schiță de carte

O schiță de carte este un plan structurat pe care un autor îl dezvoltă înainte de a scrie o carte. Această schiță include o descriere a capitolelor, a intrigilor, a personajelor și a evenimentelor majore care vor avea loc în carte. O schiță îl ajută pe autor să-și organizeze gândurile, să dezvolte o intriga și să se asigure că povestea se dezvoltă logic și coerent.

De ce ar trebui să creez o schiță de carte?

Indiferent ce tip de schiță de carte alegeți, planificarea înainte de a scrie are multe beneficii. Realizarea unui plan vă va ajuta să vă definiți obiectivele, să rămâneți concentrat și să vă finalizați manuscrisul mai repede. Nu trebuie să petreci o cantitate mare de timp schițând, dar o pregătire (în mare parte nedureroasă!) înainte de a scrie, va fi bine cheltuită, deoarece nu vă veți învârti roțile în timp ce vă uitați la un ecran gol al morții.

Când începi cu o schiță, faci inconștient conexiuni și te gândești la schița ta chiar și atunci când nu scrii în mod activ. Scrisul mental sub duș este unul dintre beneficiile conturării, deoarece îți forțează gândurile în minte. Asigurați-vă că țineți hârtia și pixurile răspândite, astfel încât să vă puteți surprinde ideile geniale pe măsură ce apar, în loc să lăsați toate acele idei să dispară.

Dacă ai un plan de scris carti în termeni generali, vei putea să pui mai bine aceste gânduri pe hârtie și să compui capitole când te vei așeza să scrii. Aceasta înseamnă că cartea ta terminată va fi gata în mai puțin timp!

5 moduri de a schița o carte non-ficțiune

Cele mai multe autorii de non-ficțiune găsesc diagramele utile datorită naturii cărților lor. De obicei, scrierea de non-ficțiune necesită cercetare și citarea surselor (deși multe romane necesită propria lor cercetare!)

O schiță vă va ajuta să vă organizați cercetarea astfel încât să nu devină copleșitoare și, de asemenea, vă va ajuta să creați cea mai bună structură pentru cartea finală.

1. Harta mentală + schița cărții

Metoda de cartografiere mentală vă cere să creați o groază de creier pe baza subiectului cărții dvs. Scrieți subiectul în centrul unei foi de hârtie, apoi folosiți linii și cuvinte pentru a desena cât mai multe conexiuni. Nu trebuie să aibă sens de la început - scopul este să gândești liber pentru a-ți scoate toate ideile din cap și pe pagină.

Veți începe să observați conexiuni între diferite categorii de informații. Acest lucru face mai ușor să descoperi idei relevante „demne de carte”. Puteți extrage apoi aceste idei de pe harta mentală și le puteți combina într-o schiță coerentă a cărții. De asemenea, vă recomandăm să creați o hartă mentală pentru fiecare capitol pe care îl selectați din harta sursă. Acest lucru vă va ajuta să organizați întreaga carte în capitole. Distractiv și atât de ușor - v-am spus că va fi (în mare parte) nedureros!

2. Schița cărții pe capitole

O schiță de carte de capitol este o versiune avansată a unui schiță de carte simplă. Pentru a începe, creați mai întâi o listă completă de capitole. Deoarece fiecare capitol este listat ca titlu, puteți adăuga mai târziu material sau muta capitole pe măsură ce schița progresează.

Creați un titlu de lucru pentru fiecare capitol și enumerați-le în ordine logică. Veți completa apoi punctele cheie ale fiecărui capitol. În cele din urmă, vă veți conecta resursele așa cum apar în fiecare capitol, inclusiv cărți, interviuri și link-uri web.

3. Desenează conturul cărții tale

Poate că ideea unui plan scris este limitativă. Este în regulă – există o altă opțiune care ar putea atrage latura ta creativă.

Pentru a crea o schiță de carte ca acesta, desenați conceptul de carte manual într-o ordine secvențială. Poate fi atât de simplu sau cât de complex doriți. Simțiți-vă liber să utilizați un pix și un blocnotes spiralat sau treceți la nivelul următor cu suporturi colorate activate dimensiunea hartiei cu pânză Alții găsesc satisfacție în schițarea ideilor cu markere cu ștergere uscată pe o tablă albă sau cu cretă de modă veche pe o tablă albă.

4. Structura cărții folosind Scrivener

Dacă îți place să fii super organizat, atunci software-ul de scriere Scrivener ar putea fi pentru tine. Al lor program de creare a structurii cărții vă permite să vă încărcați cercetarea, să o organizați mutându-l și organizându-l în dosare.

Programul necesită o curbă de învățare destul de abruptă, ceea ce poate fi un dezavantaj major, mai ales dacă aveți tendința de a amâna și doriți cu adevărat să vă publicați cartea rapid. Cu toate acestea, unii scriitori spun că le-a revoluționat procesul de organizare pentru piese mai lungi.

5. Perete de autocolante

Aceasta este pentru gândirea creativă și o altă metodă pe care o predăm la Self Publishing School. Tot ce ai nevoie este un perete gol și o cutie de note lipicioase. Oriunde ai merge, poartă-l cu tine blocnotes cu autocolante și desenează-ți cartea pe fuga. Notează-ți ideile și inspirația pe note lipicioase ori de câte ori te prinde starea de spirit.

Apoi atașați autocolante cu cuvinte, fragmente, imagini și fraze pe perete. După o săptămână în care ați făcut acest exercițiu, organizați aceste cuvinte într-un schiță de carte. Voila - simplu, eficient, creativ!

Iată cum arată schița cărții:

1. Introducere sau prolog

Introducerea sau prologul într-o carte este partea inițială menită să introducă cititorul în poveste și să creeze interes pentru lucrare. Iată câteva aspecte cheie ale unei introduceri sau prolog:

Plan de carte - Obiectiv.

Introducerea ar trebui să stabilească tonul și atmosfera cărții. Poate fi misterios, emoțional, plin de acțiune sau captivant în alt mod.

Cunoașterea lumii.

Introducerea poate introduce cititorul în lumea în care au loc evenimentele, precum și regulile de bază ale acelei lumi. Acest lucru este deosebit de important în lucrările fantasy sau science fiction.

Schița cărții - Introducere în complot.

Adesea, introducerea include un incident sau un eveniment specific care pune în mișcare complotul. Ar putea fi un incident misterios, prima întâlnire a personajului principal sau altceva.

Intriga.

Introducerea ar trebui să trezească interes și întrebări din partea cititorului. Pentru a-l face să citească mai departe, trebuie să dorească să știe ce se întâmplă în continuare.

Schița cărții - Transmiterea informațiilor.

O introducere poate fi folosită și pentru a oferi informații cheie despre lume, personaje sau evenimente care vor fi importante mai târziu în intriga.

Stil atractiv.

Este important ca introducerea să fie scrisă într-un stil atractiv, care să se potrivească cartea ca întreg. Poate fi descriptiv, conversațional, liric și așa mai departe, în funcție de genul și starea de spirit a lucrării.

Pregătirea pentru partea principală.

Introducerea, în cele din urmă, ar trebui să pregătească cititorul pentru principal părți ale cărții, avertizându-l la ce să se aștepte.

Un prolog poate îndeplini funcții similare, dar este adesea folosit pentru a introduce un moment cheie sau o bucată de istorie care a avut loc înaintea principalelor evenimente ale lucrării. Este important ca introducerea sau prologul să fie atractive și să intereseze cu siguranță cititorul.

2. Capitole sau Secțiuni.

Capitolele sau secțiunile sunt secțiuni în care textul este împărțit într-o carte sau alt document. Acestea servesc la organizarea și structurarea materialului, făcându-l mai accesibil și mai convenabil pentru cititor. Iată câteva aspecte cheie ale capitolelor sau secțiunilor:

Structura. Capitolele sau secțiunile reprezintă principalele elemente structurale ale unei cărți. Ele pot fi numite numere (Capitolul 1, Capitolul 2 și așa mai departe). Titluri (Introducere, Secțiune 1, Concluzie), nume de caractere sau alte cuvinte cheie care reflectă conținutul fiecărei secțiuni.
Funcţie. Capitolele sau secțiunile permit autorului să organizeze informații și evenimente. Fiecare capitol sau secțiune poate avea propriul scop, obiectiv și subiect.
Tranziții. Capitolele sau secțiunile oferă, de asemenea, tranziții între diferite părți ale cărții. Ele pot servi ca tranziții între arcuri de poveste, perioade de timp sau puncte de vedere personaje.
Navigație. Capitolele sau secțiunile facilitează navigarea cititorului. Ele permit cititorului să găsească cu ușurință anumite puncte în carte.

Schița cărții

Accente. Fiecare capitol sau secțiune poate evidenția anumite puncte, evenimente sau idei, făcându-le mai vizibile pentru cititor.
Stilul și starea de spirit. Capitolele sau secțiunile pot fi folosite pentru a crea diferite stiluri și stări de spirit într-o carte. De exemplu, un capitol poate fi scris într-un stil rapid și dramatic, în timp ce altul este mai calm și mai meditativ.
Controlul ritmului. Schimbând lungimea și structura capitolelor sau secțiunilor, autorul poate controla ritmul poveștii și poate crea vârfuri și pauze ale intrigii.
Subtitluri. Capitolele sau secțiunile pot conține subtitluri, care despart materialul în părți mai mici, făcându-l mai ușor de înțeles.

Capitolele sau secțiunile sunt un element important al structurii literare care ajută cititorul să navigheze în text și fac experiența de lectură mai satisfăcătoare și interesantă.

3. caractere

Personajele din literatură și ficțiune sunt persoane fictive sau reale, animale sau creaturi aduse la viață de cuvintele autorului pentru a crea și dezvolta o intriga. Ele sunt elemente importante ale poveștii și pot avea diferite caracteristici, trăsături de personalitate și roluri în poveste. Iată câteva aspecte cheie legate de personaje:

Trăsături fizice. Aceasta este o descriere a aspectului personajului. Inclusiv aspectul, vârsta, sexul, înălțimea, culoarea părului și a ochilor și alte caracteristici fizice.
Trăsături psihologice. Aceste aspecte descriu caracterul, caracteristicile, motivaţia caracterului şi conflictele interne. Ele determină modul în care un personaj percepe lumea din jurul său și ce acțiuni și decizii ia.
Rol în complot. Fiecare personaj are un rol unic în intriga. Acesta poate fi un personaj principal, un antagonist, un personaj secundar, un prieten, un aliat etc. Rolul unui personaj afectează modul în care interacționează cu ceilalți și cum se dezvoltă intriga.
Dialog și replici. Personajele comunică între ele și cu cititorul prin dialoguri și versuri. Este o modalitate de a-și transmite personalitatea, atitudinile, emoțiile și opiniile.

schița cărții -

Dezvoltarea caracterului. Adesea personajele trec prin schimbare și dezvoltare pe parcursul unei povești. Aceasta ar putea fi dezvoltarea personală internă, schimbarea relațiilor sau dobândirea de noi abilități.
Arhetipuri. Unele personaje pot reprezenta arhetipuri literare, cum ar fi eroul salvator, ticălosul, bătrânul înțelept și altele.
Simbolism. Personajele pot simboliza anumite idei, valori sau imagini. Ele pot fi folosite pentru a transmite semnificații și teme profunde.
Relațiile dintre personaje. Interacțiunile dintre personaje joacă adesea un rol important în intriga. Relațiile pot fi prietenoase, romantice, ostile și așa mai departe.
Nume și porecla. Numele unui personaj poate avea o semnificație importantă sau poate simboliza ceva. O poreclă sau o poreclă poate caracteriza și un personaj.

Personajele sunt o parte importantă a operelor literare, deoarece dau viață unei povești și îi ajută pe cititori să empatizeze și să înțeleagă evenimentele. Personajele bine dezvoltate fac scrisul mai captivant și mai interesant.

4. Evenimente. Schița cărții

Evenimentele din literatură și ficțiune sunt momente cheie care au loc în cadrul unei intrigi care transmit acțiune, evoluția intrigii și interacțiunile dintre personaje. Evenimentele joacă un rol important în crearea tensiunii, intrigilor și emoțiilor cititorilor.

Iată câteva aspecte legate de evenimentele din literatură:

Evenimente externe:

Acestea sunt evenimente care au loc în exterior personajelor, cum ar fi dezastre naturale, războaie, călătorii, intrigi criminale etc. Ele pot servi drept fundal pentru dezvoltarea intrigii.

Planul de carte. Evenimente interne:

Acestea sunt evenimentele care se petrec în interiorul personajelor, cum ar fi conflicte interne, gânduri, decizii și experiențe emoționale. Evenimentele interne sunt importante pentru înțelegerea evoluției personajelor.

Evenimente de apogeu:

Aceste evenimente reprezintă momente de cotitură în complot care duc la rezolvarea conflictului. Evenimentele climatice creează adesea un punct ridicat de tensiune și dramă.

Planul de carte. Flashback-uri și montaje:

Autorii pot folosi evenimentele amintite și schimbările de scenă pentru a crea o structură narativă complexă și a dezvălui informații la momentul potrivit.

Evenimente aleatorii:

Uneori, evenimentele întâmplătoare pot introduce o întorsătură neașteptată în complot, ceea ce adaugă imprevizibilitate și interes lucrării.

Planul de carte. Conflicte:

Evenimentele apar adesea din conflicte, fie ele interne sau interpersonale. Conflictele pot fi factori majori ai intrigii.

Evenimente simbolice:

Uneori, evenimentele sunt folosite pentru a reprezenta simbolic anumite idei sau teme într-un text.

Dezvoltarea intrigii:

Succesiunea evenimentelor formează intriga lucrării. Diverse evenimente sunt interconectate și duc la o dezvoltare logică și rezolvare a poveștii.

Evenimentele din literatură ajută la crearea unei povești cu ritm rapid și incitant, care captează atenția cititorilor și îi menține interesul. De asemenea, ajută la dezvoltarea personajelor, la identificarea temelor și a ideilor și la transmiterea emoției și a atmosferei lucrării.

5. Climax

Punctul culminant (sau punctul culminant) este un punct cheie într-o operă de ficțiune, cel mai înalt punct de tensiune și dramă din intriga. La punctul culminant, se ajunge de obicei la conflictul care emană din acțiunile și deciziile personajelor și începe rezolvarea complotului.

Caracteristici importante ale punctului culminant:

Voltaj. În acest moment, tensiunea maximă se acumulează, iar cititorul sau privitorul se află într-o stare de entuziasm și anxietate. Conflictul care s-a dezvoltat pe parcursul lucrării ajunge la apogeu.
Decizii și acțiuni. În acest moment, personajele iau decizii cheie și iau acțiuni care determină cursul ulterioară al evenimentelor.
Întorsătură de complot. Punctul culminant poate aduce o întorsătură neașteptată a intrigii și poate schimba cursul evenimentelor.
Modificări interne. Adesea, la punctul culminant, în personaje apar schimbări interne. Ei pot lua decizii importante, își pot schimba convingerile sau își pot reconsidera valorile.
Încheierea conflictului. Ca urmare, punctul culminant duce la rezolvarea conflictului principal al lucrării. Ar putea fi victorie sau înfrângere, pocăință sau acceptare și așa mai departe.
Impact emoțional. Punctul culminant creează adesea un puternic impact emoțional asupra cititorului sau privitorului. Poate provoca sentimente mixte de bucurie, durere, ușurare sau dezamăgire.

Punctul culminant servește ca un punct important în structura intrigii, ceea ce face intriga mai interesantă și mai interesantă. Acesta este punctul spre care se construiește întreaga poveste și adesea lasă o impresie de durată asupra publicului.

6. Dezvoltare și rezoluție

Dezvoltarea și rezoluția sunt aspecte importante în intriga și structura narativă în literatură și film. Ele se referă la modul în care se dezvoltă intriga și la modul în care sunt rezolvate principalele evenimente și conflicte din lucrare.

Dezvoltare (introducere narativă): Dezvoltarea într-un complot include toate evenimentele, acțiunile și schimbările care au loc după începerea poveștii. Aceasta este etapa în care cititorul sau privitorul învață mai multe despre personaje, complicații și conflicte. Dezvoltarea poate include introducerea de noi personaje, răsturnări de situație, evoluții în relații și teme și chiar modificări interne ale personajelor. Se bazează pe introducere și creează tensiune, interes și intriga care păstrează atenția publicului.
Rezoluție (concluzie): Rezolvarea este încheierea unui complot și rezolvarea conflictelor și problemelor sale majore. Aceasta este etapa în care cititorul sau privitorul învață cum se rezolvă conflictele, ce se întâmplă cu personajele după toate evenimentele și cum se termină povestea lor. Rezolvarea poate fi fericită sau tristă și depinde de natura conflictului și de ce decizii au luat personajele.

Dezvoltarea și rezoluția sunt elemente importante ale intrigii. Ele ajută la crearea unei povești complete și interesante. Etapele de dezvoltare și rezoluție bine planificate permit cititorilor sau spectatorilor să interacționeze cu lucrarea, să experimenteze evenimente cu personajele și să obțină satisfacție de modul în care se termină povestea.

7. concluzie

Concluzia este partea finală a textului, în care rezultatele sunt rezumate, se trag concluzii sau se exprimă un gând final. În diferite contexte și tipuri de texte, o concluzie poate îndeplini diferite funcții.

În lucrări academice sau științifice. Schița cărții:

Concluzie rezumă rezultatele cercetării, rezumă rezultatele și concluziile obținute.
Aici autorul poate confirma sau infirma ipoteza. Explicați importanța cercetării dvs. și aplicațiile sale practice.
De asemenea, concluzia face adesea recomandări pentru cercetări viitoare sau pași practici.

Texte literare sau artistice:

Concluzie aduce închiderea intrigii și eliberează tensiune prin rezolvarea conflictelor și problemelor importante.
Acesta este momentul în care cititorul primește răspunsuri la întrebări și învață cum se termină soarta personajelor.
Concluzia poate fi fie fericită, fie tristă, în funcție de genul și starea de spirit a lucrării.

În documente de afaceri sau oficiale. Schița cărții:

Concluzie poate include rezumarea punctelor cheie ale textului precedent și exprimarea clară a unei decizii sau a unei recomandări.
Concluzia poate include, de asemenea, un mulțumire, informații de contact sau o sugestie pentru următorii pași.

Concluzia joacă un rol important în structura textului. Ajută cititorul sau publicul să înțeleagă esența și importanța informațiilor sau a intrigii prezentate.

Conturul unei cărți poate fi foarte detaliat sau mai liber, în funcție de preferințele autorului. Ajută la menținerea structurii și integrității lucrării și facilitează procesul de scriere.

Scriitor de calatorii

Fundalul caracterului

Caracter fictional

Scriind răufăcători într-o carte. Ghid complet

ABC