Narațiunea la persoana întâi este un dispozitiv literar în care povestea este spusă din perspectiva unuia dintre personaje, folosind formele de pronume „eu”, „meu”, „eu”. Aceasta înseamnă că naratorul este implicat în evenimentele despre care vorbește și își împărtășește gândurile, sentimentele și percepțiile despre ceea ce se întâmplă.

Avantajele narațiunii la persoana întâi includ:

  1. Intimitate și identitate: Cititorul poate înțelege mai bine lumea interioară a naratorului, creând o legătură mai strânsă cu personajul.
  2. Autenticitatea vocii: Narațiunea la persoana întâi îi permite autorului să creeze o voce și un stil narativ unic pentru personaj.
  3. Profunzime emoțională: Cititorul are acces direct la emoțiile și experiențele naratorului, ceea ce poate face povestea mai emoționantă și mai tangibilă.
  4. Comoditate pentru a crea ghicitori: Povestitorul poate ascunde informații cititorului, creând suspans și mister.
  5. Flexibilitate in structura: Narațiunea la persoana întâi îi permite autorului să se joace cu cronologia evenimentelor și să ofere cititorului informații limitate sau părtinitoare.

Cu toate acestea, există și limitări ale acestei tehnici, cum ar fi o privire de ansamblu limitată a evenimentelor și personajelor, precum și posibile distorsiuni ale realității de către percepțiile naratorului. În funcție de sarcină și stil, narațiunea la persoana întâi poate fi un mijloc puternic de exprimare literară.

Pro . Narațiune la persoana întâi.

Narațiune la persoana întâi. Acest lucru adaugă un nivel de realism.

Unul dintre beneficiile scrierii la persoana întâi este că narațiunea ta va suna imediat mai puțin ca o poveste și mai mult ca memoriile. Dacă naratorul tău folosește pronume precum „eu” și „noi”, povestea ta va fi mai credibilă, chiar dacă naratorul tău admite că memoria lui poate fi defectuoasă. Luați în considerare prima propoziție a lui Kurt Vonnegut "Abator-Cinci" : „Toate acestea s-au întâmplat mai mult sau mai puțin.”

Puteți adăuga profunzime și complexitate folosind un narator nesigur.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale scrisului la persoana întâi este capacitatea de a folosi un narator nesigur. Un narator nesigur este un narator pe care publicul îl știe sau îl suspectează că nu este de încredere. Acest lucru îi poate lăsa pe cititori să se întrebe cât de mult din poveste este adevărată și cât de mult este fie o minciună (cum este cazul multor thrillere), fie pur și simplu produsul cuiva care nu are de unde să cunoască faptele.

Acest lucru poate face povestea mult mai interesantă decât dacă naratorul ar spune pur și simplu adevărul. De exemplu, „Flori pentru Algernon” este povestit de un narator a cărui inteligență fluctuează pe parcursul poveștii, lăsând clar că deseori nu înțelege ce se întâmplă, ceea ce poate duce la o ironie dramatică.

Narațiune la persoana întâi. Puteți cufunda cititorii în psihologia naratorului dvs.

Personajul este rege când vine vorba de povestire. Puteți avea cel mai complicat complot și cea mai strânsă structură din lume, dar dacă dvs poveștile nu au personaje 3D recunoscute , cititorilor nu le va păsa.

Cu narațiunea la persoana întâi, ai o oportunitate mult mai mare de a oferi cititorilor tăi ceea ce își doresc, punând întreaga poveste în mâinile naratorului tău.

De exemplu, romanul Îmblanzisarea dragonilor »

Drumeția este o experiență neplăcută. Aceasta este o perversiune nebună a acelei instituții elegante și civilizate cunoscute sub numele de mers pe jos. Expresia „mers la plimbare” se referă la o plimbare plăcută pe drumuri asfaltate cu prietenii sau familia. Puteți chiar să vă țineți de mână sub lună cu interes romantic. (Nu mi s-a întâmplat niciodată acest lucru, dar mi s-a spus că se întâmplă.) Pe de altă parte, „mersul în camping” implică transportarea unui rucsac greu de kilometri pe teren accidentat cu iubitorii pasionați de natură care se simt obligați să sublinieze cum totul Frumoasa. este.

Daca as putea sa scriu o carte la persoana a treia, acest pasaj ar fi necesitat dialog și ar fi fost incomod și mai puțin amuzant.

E bine pentru voce.

Cititorii iubesc autorii cu o voce puternică de scris. Și în timp ce puteți scrie cu o voce puternică la persoana a treia (de ex. "Drum "sau "1984" ), este mult mai ușor să spui o poveste vocală la persoana întâi. Iată un exemplu din cartea " Jaful lui Gazun" .

Dar apoi s-a uitat la mine. Și stomacul meu. El făcea același lucru pe care îl face stomacul meu de fiecare dată când Margot Higginbottom se uită la mine, anunțându-mă în termeni siguri că este extrem de nemulțumit de situația actuală. Și mi-a fost foarte greu să mă gândesc. Așa că, în loc să spun: „Cred că ești atât de frumoasă” sau ceva de genul acesta, i-am spus: „Îmi place capul tău”.

Nu știu despre tine, dar dacă un uriaș ca mine s-ar apropia de tine și s-ar fi năpustit: „Îmi place capul tău”, ai fi iertat că te aștepți ca urmarea mea să fie: „Va arăta bine pe raftul meu.

Narațiune la persoana întâi. Acest lucru este grozav pentru umor.

Unele dintre cele mai amuzante cărți scrise vreodată, cum ar fi „ Ghidul autostopistului galactic" , scris la persoana a treia. Cel mai simplu lucru îl poate face pe povestitorul tău să-și amintească un moment amuzant sau îl poate face să gândească cu umor. Asta e dintr-o carte „Super învinși” .

Dacă acest băiat se numește Jonathan, sunt sigur că ar fi considerat un exemplu bun de tineret american. Dar Bdonathan? Acesta este un copil destinat să-și picteze pereții băii cu imagini prost redate ale lucrurilor obraznice ale bărbaților.

Capcanele narațiunii la persoana întâi.

Narațiunea la persoana întâi, deși are beneficiile sale, poate veni și cu câteva capcane de care un scriitor ar trebui să fie conștient:

  1. Perspectivă limitată:

    • Personajul care este naratorul poate avea o viziune limitată asupra evenimentelor și personajelor. Acest lucru poate restrânge imaginea de ansamblu a intrigii și poate lăsa cititorii la întuneric despre alte aspecte ale poveștii.

  2. Narațiune la persoana întâi. Subiectivitate și părtinire:

    • Naratorul poate fi părtinitor sau subiectiv, iar percepția sa asupra evenimentelor poate diferi de realitatea obiectivă. Acest lucru este important de luat în considerare atunci când creați personaje și intrigi dinamice.

  3. Dificultăți în dezvăluirea personajelor:

    • Într-o narațiune la persoana întâi, poate fi mai dificil să dezvoltați în mod eficient alte personaje, deoarece naratorul se concentrează în primul rând pe propriile gânduri și experiențe.

  4. Narațiune la persoana întâi. Prea multe „eu”:

    • Folosirea exagerată a pronumelui „Eu” poate deveni monotonă sau distrage atenția pentru cititor. Autorul ar trebui să se străduiască pentru varietate și să evite repetarea excesivă.

  5. Dezvăluirea secretelor complotului:

    • Povestitorul poate dezvălui accidental sau deliberat secretele cheie ale intrigii, dezvăluind evenimentele din timp și reducând suspansul.

  6. Narațiune la persoana întâi. Risc de oboseală a cititorului:

    • În unele cazuri, mai ales cu o narațiune lungă la persoana întâi, cititorul se poate plictisi de același tip de perspectivă.

  7. Motivație inadecvată a naratorului:

    • Autorul trebuie să ia în considerare cu atenție motivația naratorului. Dacă acțiunile sau reacțiile sale nu sunt convingătoare, aceasta poate afecta autenticitatea narațiunii.

  8. Pierderea obiectivității:

    • Povestitorul poate pierde obiectivitatea, mai ales dacă propriile sale părtiniri și emoții joacă un rol prea central în poveste.

Povestirea de succes la persoana întâi necesită o analiză atentă a acestor aspecte și un management atent al perspectivei personale pentru a crea o scriere captivantă și de calitate.

 

FAQ. Narațiune la persoana întâi.

  1. Ce este narațiunea la persoana întâi?

    • Raspuns: Narațiunea la persoana întâi este un dispozitiv literar în care povestea este spusă din perspectiva unuia dintre personaje, folosind formele de pronume „eu”, „meu”, „eu”.

  2. Care sunt avantajele narațiunii la persoana întâi?

    • Raspuns: Această tehnică oferă intimitate cu personajul și creează autenticitate. voturi, vă permite să vă scufundați mai adânc în lumea emoțională a naratorului și să creați stiluri și voci unice ale personajelor.

  3. Care sunt limitările utilizării narațiunii la persoana întâi?

    • Raspuns: Limitările pot include o perspectivă limitată, subiectivitatea naratorului, dificultăți în dezvoltarea altor personaje și posibile părtiniri.

  4. Cum să eviți monotonia în utilizarea pronumelui „eu”?

    • Raspuns: Variați structura propoziției, folosiți sinonime, fraze introductive și alte dispozitive stilistice pentru a preveni repetarea excesivă.

  5. Poate fi folosită narațiunea la persoana întâi în diferite genuri?

    • Raspuns: Da, narațiunea la persoana întâi poate fi folosită într-o varietate de genuri, inclusiv romane, povestiri scurte, memorii, mistere și multe altele.

  6. Cum să menții suspansul când spui la persoana întâi?

    • Raspuns: Folosiți mișcări pricepute ale intrigii, nu dezvăluiți imediat secretele cheie, creați ghicitori și momente dramatice.

  7. Care sunt riscurile asociate cu subiectivitatea povestitorului?

    • Raspuns: Naratorul poate distorsiona evenimentele din cauza preconcepțiilor sale, ceea ce poate face părerea sa părtinitoare.

  8. Cum să alegi o motivație pentru un povestitor?

    • Raspuns: Motivația trebuie să fie convingătoare și în concordanță cu caracterul naratorului pentru ca acțiunile și reacțiile sale să fie credibile.

  9. Poate naratorul să știe mai mult decât cititorul?

    • Raspuns: Da, naratorul poate avea un avantaj de cunoaștere, iar această tehnică poate fi folosită pentru a crea suspans sau efect dramatic.

  10. Cum să menținem dinamismul într-o narațiune la persoana întâi?

  • Raspuns: Folosiți dialogul, autoreflecția și schimbările în ritmul și structura propoziției pentru a crea dinamism.

Aceste întrebări și răspunsuri pot ajuta scriitorii și cititorii să înțeleagă mai bine caracteristicile și posibilitățile povestirii la persoana întâi.

ABC