Finanțe comportamentale - Definiție, exemple și concepte

Finanțarea comportamentală este un domeniu al finanțelor care studiază modul în care psihologia unui individ îi influențează luarea deciziilor financiare și modul în care aceste decizii afectează piețele. Spre deosebire de teoria financiară tradițională, care presupune că investitorii acționează rațional, teoria finanțelor comportamentale afirmă că investitorii pot fi supuși emoțiilor, părtinirilor și altor influențe iraționale.

Finanțarea comportamentală este studiul comportamentului investitorilor pe piețe, bazat pe principiile psihologice de luare a deciziilor. Acest lucru explică de ce oamenii cumpără sau vând acțiunile pe care le fac. Se bazează pe faptul că investitorii nu sunt întotdeauna raționali dincolo de limitele autocontrolului și sunt influențați de predispozițiile lor. În plus, aceste părtiniri pot explica diferite tipuri de anomalii ale pieței.

Finanțarea comportamentală poate fi analizată pentru a înțelege comportamentul și psihologia investițiilor pe care practicienii financiari și investitorii o au atunci când investesc în diferite tipuri de anomalii ale pieței de pe piața de valori, precum și diferitele rezultate în diferite sectoare și industrii.

Unul dintre principalele aspecte ale cercetării comportamentului financiar este influența părtinirilor psihologice, emoționale sau cognitive. Teoria financiară comportamentală pe piețele financiare sugerează că, în ciuda faptului că sunt raționali sau logici, investitorii iau deciziile financiare prin părtinire de confirmare.

Înţelegere. Finanțe comportamentale

Ipoteza standard în teoria economică este că oamenii sunt ființe raționale. Aceasta înseamnă că oamenii iau decizii care îi avantajează în comparație cu deciziile neutre sau care le-ar putea dăuna într-un fel. Această ipoteză se extinde la teoria financiară tradițională. Pe lângă asumarea raționalității, se presupune că investitorii au un autocontrol perfect și nu sunt afectați de erori cognitive sau de procesare a informațiilor. Teoria finanțelor comportamentale respinge aceste ipoteze. Finanțarea comportamentală provoacă ipoteza pieței eficiente. Ea sugerează când și cum oamenii se abat de la așteptările raționale ale teoriei dominante. Acesta arată modul în care deciziile legate de investiții, datorii personale, riscuri, plăți etc. sunt canalizate prin părtiniri umane, limitări cognitive și modele de gândire irațională.

Predispozițiile și părtinirile afectează serios capacitatea investitorilor de a lua decizii. Iată o listă de părtiniri financiare comune care influențează comportamentul investitorilor.

1. Prejudecăți de autoatribuire. Finanțe comportamentale

Prejudecățile de autoatribuire este un tip de părtinire în teoria finanțelor comportamentale. Această părtinire este că oamenii, atunci când se confruntă cu succes, adesea atribuie rezultatele lor pozitive calităților și abilităților lor personale, în timp ce ei tind să atribuie eșecul circumstanțelor externe sau norocului.

În contextul investițiilor și tranzacționării pe piețele financiare, tendința de autoatribuire se poate manifesta în următoarele moduri:

1. Succes și pricepere: Dacă un investitor câștigă o rentabilitate ridicată a investiției sale, el o poate atribui abilităților sale remarcabile de investiții, chiar dacă o parte din succes se datorează norocului sau condițiilor temporare de piață.
2. Eșecuri și factori externi: În cazul unei pierderi, un investitor poate fi înclinat să creadă că aceasta s-a datorat unor factori externi, cum ar fi fluctuațiile pieței, evenimentele economice sau alte circumstanțe necontrolabile.

Prejudecățile de autoatribuire poate influența deciziile de investiții și tranzacționare, deoarece poate duce la o supraestimare a propriei persoane abilități și subestimarea influenței factorilor aleatori asupra rezultatelor.

Înțelegerea acestei părtiniri este importantă pentru investitori și profesioniștii financiari, deoarece ajută la dezvoltarea unor strategii mai obiective managementul riscurilor, evaluarea rezultatelor și luarea deciziilor pe piețele financiare. Analizarea succeselor și eșecurilor tale, ținând cont de influența atât a abilităților, cât și a factorilor aleatori, vă poate ajuta să vă îmbunătățiți procesul decizional și să obțineți rezultate mai durabile.

2. Dependența de încredere în sine

Prejudecata de exces de încredere este o formă de părtinire în finanțarea comportamentală. Aceasta reprezintă tendința oamenilor de a-și supraestima cunoștințele, abilitatea sau acuratețea predicțiilor lor. În contextul finanțării și al investițiilor, acest lucru poate avea implicații importante.

Unele manifestări ale părtinirii excesive a încrederii pe piețele financiare includ:

1. Exces de încredere în prognoze: Investitorii care suferă de această părtinire pot crede că analizele și previziunile lor sunt mai precise decât sunt în realitate. Acest lucru poate duce la asumarea unor riscuri financiare mai mari bazate pe o credință iluzorie în infailibilitatea cuiva.
2. Evaluare insuficientă a riscurilor: Persoanele cu o părtinire excesivă de încredere pot subestima riscurile posibile ale unei investiții din cauza sentimentului de invincibilitate.
3. Subestimarea incertitudinii: Investitorii pot fi înclinați să ignore incertitudinea și volatilitatea de pe piețe, deoarece sunt prea încrezători în capacitatea lor de a prezice direcția pieței.
4. Activitate excesivă pe piață: Excesul de încredere poate duce la tranzacționare frecventă și la cheltuirea excesivă a comisioanelor și impozitelor pe investiții.

Gestionarea părtinirii excesului de încredere este importantă pentru investitori și profesioniștii financiari. Înțelegerea propriilor limitări și acceptarea posibilității de a face greșeli vă pot ajuta să vă reduceți riscurile și să luați decizii financiare mai inteligente. De asemenea, este important să dezvoltați strategii de risc și să învățați să vă evaluați mai obiectiv cunoștințele și previziunile.

3. Confirmarea părtinirii. Finanțe comportamentale

Prejudecățile de confirmare este o altă formă de părtinire în finanțarea comportamentală. Acest tip de părtinire apare atunci când oamenii tind să caute, să interpreteze și să-și amintească informațiile în moduri care le confirmă convingerile sau opiniile existente. În contextul investițiilor și finanțelor, părtinirea de confirmare poate avea consecințe grave.

Unele manifestări ale părtinirii de confirmare în industria investițiilor includ:

1. Selectarea și interpretarea informațiilor: Investitorii care suferă de părtinire de confirmare pot căuta și prefera informații care sunt în concordanță cu convingerile lor existente și pot ignora sau neglija informațiile care le contrazic convingerile.
2. Ignorarea diversității de opinii: Oamenii pot evita să ia în considerare puncte de vedere diferite de ale lor, ceea ce îi poate determina să piardă o varietate de informații și puncte de vedere alternative.
3. Confirmarea deciziilor: Investitorii pot prefera decizii care le susțin strategiile de investiții existente, chiar dacă o analiză mai obiectivă poate indica nevoia de schimbare.
4. Memorie selectiva: Persoanele cu părtinire de confirmare pot fi mai capabile să-și amintească și să accepte informații care se potrivesc cu convingerile lor și să uite informații care le contrazic.

Prejudecățile de confirmare pot duce la decizii iraționale, consolidând părtinirile existente și creând bule de piață în care investitorii își confirmă reciproc convingerile, ignorând în același timp informațiile care ar putea duce la concluzii mai valide. Gestionarea acestui tip de părtinire este importantă pentru dezvoltarea unor strategii de investiții mai obiective și mai eficiente. Aceasta poate include căutarea activă a informațiilor conflictuale și eforturile de a analiza datele pe larg înainte de a lua decizii.

4. Aversiune la pierdere

Aversiunea la pierdere este un concept din finanțele comportamentale care descrie tendința oamenilor de a percepe pierderile mai puternic decât câștigurile egale. Această părtinire înseamnă că oamenii au tendința de a fi avertizați la risc și preferă să evite pierderile, chiar dacă înseamnă să rateze o oportunitate de profit.

Unele aspecte cheie ale aversiunii la pierderi în contextul investițiilor includ:

1. Evitarea deciziilor riscante: Investitorii care suferă de aversiune la pierdere pot fi reticenți în a lua decizii care implică riscul de pierdere, chiar dacă există posibilitatea unor câștiguri semnificative.
2. Vânzarea anticipată a activelor: Investitorii pot fi înclinați să vândă active atunci când întâmpină pierderi, mai degrabă decât să le păstreze în speranța unei redresări a pieței.
3. Iluzia pierderilor și câștigurilor: Persoanele cu aversiune la pierdere pot supraestimea importanța pierderilor și pot simți un răspuns emoțional mai puternic la pierderi decât la câștiguri.
4. Indiferență față de posibilele câștiguri: Este posibil ca investitorii să nu fie suficient de motivați pentru a-și asuma riscuri, chiar dacă recompensa așteptată poate fi semnificativă.

Gestionarea aversiunii la pierdere este importantă pentru o investiție de succes. Aceasta poate include dezvoltarea de strategii de management al riscului, înțelegerea în mod rezonabil a potențialelor pierderi și luarea unor decizii informate pe baza analizei fundamentale. A te antrena pentru a fi conștient și a controla reacțiile tale emoționale la pierderi poate ajuta investitorii să ia decizii mai raționale și mai bine gândite.

5. Deplasare euristică reprezentativă

Schimbarea euristică a reprezentativității este tendința oamenilor de a evalua probabilitatea evenimentelor atunci când iau decizii în funcție de cât de tipică sau reprezentativă percep ei a fi o situație pentru un anumit grup.

În contextul finanțării comportamentale, această schimbare euristică se poate manifesta după cum urmează:

1. Evaluarea riscului și a rentabilității: Investitorii pot evalua riscul și rentabilitatea unui activ în funcție de cât de reprezentativă consideră că este situația investițiilor de succes sau nereușite din trecut.
2. Ignorarea statisticilor: Oamenii pot ignora statisticile obiective, preferând să estimeze probabilitățile evenimentelor pe baza intuițiilor lor despre cât de tipică apare o situație.
3. Evaluare inadecvată a riscurilor: Prejudecățile euristice pot duce la o subestimare a riscului dacă investitorul percepe o situație ca fiind mai puțin riscantă decât ar putea fi de fapt și invers.
4. Influența emoțiilor asupra deciziilor: Supraestimarea unei situații ca obișnuită poate influența foarte mult reacțiile emoționale ale investitorului și luarea deciziilor.

Depășirea părtinirii euristice reprezentaționale este importantă pentru investitori, deoarece îi poate ajuta să ia decizii mai informate bazate pe date și analize obiective, mai degrabă decât pe percepțiile subiective ale situațiilor tipice. Vă poate ajuta să vă învățați să utilizați metode mai inteligente pentru evaluarea riscului și a rentabilității îmbunătăți calitatea decizii de investiții.

6. Mentalitatea de turmă. Finanțe comportamentale

Herdingul este un fenomen în care indivizii iau decizii sau adoptă anumite comportamente pe baza a ceea ce fac alți participanți la piață, mai degrabă decât pe propria analiză și evaluare a situației. În contextul finanțării comportamentale, mentalitatea de turmă este adesea văzută ca o formă de comportament irațional pe piețele financiare.

Unele caracteristici ale mentalității de turmă într-un context financiar includ:

1. Comportament în conformitate cu tendințele: Investitorii pot urma tendințele convenționale ale pieței în loc să analizeze cu atenție factorii fundamentali, care pot duce la supraevaluarea activelor.
2. Comportamentul în masă în vremuri de incertitudine: În perioadele de incertitudine financiară sau de criză, investitorii pot avea tendința de a lua decizii bazate pe ceea ce fac alții, mai degrabă decât să analizeze cu atenție situația.
3. Valuri iraționale de vânzări și achiziții: Mentalitatea de turmă poate duce la valuri masive de vânzare sau cumpărare, chiar și atunci când nu există o bază fundamentală pentru astfel de mișcări.
4. Crearea de bule în piață: Mentalitatea de turmă poate contribui la formarea bulelor de piață, unde prețurile activelor cresc sau scad din cauza comportamentului investitorului colectiv, mai degrabă decât a factorilor de valoare reală.

Mentalitatea de turmă poate duce la mișcări ineficiente pe piețele financiare și la creșterea volatilității. Acest lucru poate crea, de asemenea, oportunități pentru cei care iau poziții contrare (opus tendinței generale).

Este important ca investitorii să fie conștienți de mentalitatea de turmă și să se străduiască să ia decizii bazate pe propria analiză, mai degrabă decât să imite comportamentul maselor. Formarea în alfabetizarea financiară, dezvoltarea abilităților de analiză și de gestionare a riscurilor vor ajuta investitorii să reducă influența mentalității de turmă asupra deciziilor lor.

7. Deplasarea ancorei. Finanțe comportamentale

Prejudecățile de ancorare apare atunci când luarea deciziilor se bazează pe informații preexistente sau pe prima informație. Prima informație acționează ca o ancoră în procesul decizional al investitorilor.

8. părtinire retrospectivă

Se bazează pe concepția greșită că, retrospectiv, „ai știut întotdeauna” că au dreptate. Acest lucru îi poate determina pe investitori să creadă că au abilități sau talente unice în a prezice diferite rezultate.

9. Eroarea narativă. Finanțe comportamentale

Eșecul narativ în finanțele comportamentale descrie tendința oamenilor de a crea sau accepta narațiuni simplificate, atractive din punct de vedere cognitiv, pentru a explica evenimentele trecute, mai ales când vine vorba de performanța financiară sau de mișcările pieței. Această concepție greșită poate duce la percepții distorsionate asupra relațiilor cauză-efect și la concluzii eronate atunci când se analizează piețele.

Unele aspecte ale erorii narative în finanțe includ:

1. Crearea de povești colorate: Investitorii și analiștii pot crea povești pline de culoare pentru a explica evenimentele anterioare ale pieței, chiar dacă motivele reale pot fi mai complexe și mai multe fațete.
2. Preferință pentru explicații simple: Oamenii preferă adesea explicații simple și ușor de înțeles pentru evenimente complexe, chiar dacă acestea nu reflectă complexitatea reală a situației.
3. Atractia emoțională a poveștilor: Poveștile pot fi atrăgătoare din punct de vedere emoțional și ușor de reținut, făcându-le mai atrăgătoare pentru oameni decât explicații mai obiective, dar mai puțin captivante.
4. Distorsiunea percepției riscului: Crearea de narațiuni convingătoare poate duce la percepții distorsionate ale riscurilor, deoarece oamenii pot lua decizii bazate pe reacțiile emoționale la povești, mai degrabă decât pe analiza informată a faptelor.

Eșecul narativ evidențiază importanța gândirii critice și a analizei obiective în industria financiară. Investitorii și analiștii ar trebui să fie atenți la propriile părtiniri și să se străduiască să investigheze pe deplin toate aspectele evenimentelor înainte de a-și forma înțelegerea tendințelor și rezultatelor pieței.

10. Deplasarea cadrului

Cu această părtinire, luarea deciziilor se bazează mai degrabă pe modul în care sunt prezentate informațiile decât pe fapte pure. Prezentarea sau prezentarea faptelor poate duce la judecăți sau decizii diferite. Aceeași oportunitate poate provoca reacții diferite de la același investitor, în funcție de modul în care este prezentată. Aceste părtiniri influențează procesul decizional al unui investitor și uneori pot duce la concluzii dezastruoase. Pe lângă aceste prejudecăți, există și alte concepte importante în finanțele comportamentale, cum ar fi disonanța cognitivă și contabilitatea mentală.
Disonanța cognitivă se referă la disconfortul pe care investitorii îl experimentează atunci când iau orice decizie contrară convingerilor sau opiniilor lor.

Contabilitate mentală. Finanțe comportamentale

Laureatul Nobel Richard Thaler a numit acest concept pentru a descrie modul în care oamenii formează subiectiv tranzacții în mintea lor. Acest concept este împrumutat din domeniul economiei comportamentale. Sursa și utilizarea banilor sunt câteva criterii după care banii sunt împărțiți. Finanțarea comportamentală este un pas înainte în evoluția finanțelor tradiționale.

Concluzie!

În concluzie, finanțarea comportamentală este utilă pentru înțelegerea modului în care deciziile financiare sunt influențate de părtinirile umane, emoțiile și limitările cognitive. Deși teoria tradițională presupune că oamenii sunt agenți raționali, finanțele comportamentale contestă toate aceste ipoteze spunând că oamenii și deciziile lor la bursă și alte investiții financiare nu sunt lipsite de emoții, părtiniri sau influența culturii, condiționării și relațiilor sociale. În acest fel, finanțarea comportamentală ajută investitorii și practicienii financiari să înțeleagă cum și când oamenii se abat de la așteptările raționale atunci când iau decizii financiare. Acest lucru vă ajută să luați decizii mai bune și mai raționale atunci când vine vorba de a face față piețelor financiare.

Tipografie ABC